Trei osence, foste prietene din copilarie, colege de scoala mai tarziu, se intalnesc dupa mai multi ani, deja mature.
Dupa imbratisarile de rigoare, „Ce mai faci?” etc., se intreaba reciproc:
– D-apoi tu, Marie, luatu-te-ai?
– Luat, dara.
– Si, cum-ui?
– D’apoi, drajile mele, mi-am luat un ficior mandru, chipes, puternic, numa’ ca are un betesug!
– Dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zis doftoru’?
– O zis ca-i surd de-o ureche!
– No, las’, ca nu-i bai, doar nu trebe sa auda toate cele!
– D-apoi tu, Anuta, tu luatu-te-ai?
– D-apoi, cum?!
– Si-al tau, cum-ui?
– Doamne, ca al meu ii ca o catana, mere tantos pe ulita si ii tare ca un taur, frumos ca Soarele, da’ are un betesug!
– Dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zis doftoru’?
– O zis ca-i chior de-un ochi, nu vede bine!
– No, las’, ca nu-i bai, doara nu trebe sa vada chiar toate cele!
– D-apoi tu, Minodora, tu luatu-te-ai?
– Pai, tu fetilor, eu mi-am luat un ficior cum nu s-a mai existat pe suprafata Pamantului! Pai, al meu ii cat bradul, ii destept, puternic ca un urs, frumos ca o icoana, da’ are s-al meu un betesug!
– Da’ ce betesug are, bata-l norocu’?
– Pai, al meu dimineata ma f*te, la amiaz’ ma f*te , seara ma f*te iara!
– Si, dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zis doftoru’?
– O zis ca n-are tinere de minte…
