Memorie slaba

Trei osence, foste prietene din copilarie, colege de scoala mai tarziu, se intalnesc dupa mai multi ani, deja mature.
Dupa imbratisarile de rigoare, „Ce mai faci?” etc., se intreaba reciproc:
– D-apoi tu, Marie, luatu-te-ai?
– Luat, dara.
– Si, cum-ui?
– D’apoi, drajile mele, mi-am luat un ficior mandru, chipes, puternic, numa’ ca are un betesug!
– Dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zis doftoru’?
– O zis ca-i surd de-o ureche!
– No, las’, ca nu-i bai, doar nu trebe sa auda toate cele!
– D-apoi tu, Anuta, tu luatu-te-ai?
– D-apoi, cum?!
– Si-al tau, cum-ui?
– Doamne, ca al meu ii ca o catana, mere tantos pe ulita si ii tare ca un taur, frumos ca Soarele, da’ are un betesug!
– Dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zis doftoru’?
– O zis ca-i chior de-un ochi, nu vede bine!
– No, las’, ca nu-i bai, doara nu trebe sa vada chiar toate cele!
– D-apoi tu, Minodora, tu luatu-te-ai?
– Pai, tu fetilor, eu mi-am luat un ficior cum nu s-a mai existat pe suprafata Pamantului! Pai, al meu ii cat bradul, ii destept, puternic ca un urs, frumos ca o icoana, da’ are s-al meu un betesug!
– Da’ ce betesug are, bata-l norocu’?
– Pai, al meu dimineata ma f*te, la amiaz’ ma f*te , seara ma f*te iara!
– Si, dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zis doftoru’?
– O zis ca n-are tinere de minte…