Scufita Rosie leagana cosuletul in manuta mergind vioaie si vesela spre bunicuta. La un moment dat o voce groasa si cam infundata din tufis:
– Stai pe loc, sunt lupul fioros, ce-ai in cosulet?
– Ia, niste placinta de mere pentru bunicuta, ca-i bolnava. Vocea, cu rasuflarea intretaiata:
– Bine, bine, si-altceva?
– Pai, niste dulceata de mure, facuta de mine …
Vocea geme dureros:
– Lasa, lasa, si-altceva ce mai ai?
– Aoleu, nu mai am nimic adica ar mai fi niste servetele de hartie …
Vocea pitigaiata si scremuta:
– Lasa servetelele si cara-te !
