Lectii de gramatica: pronumele posesiv

Un popa avea o menajera. Intr-o zi vine femeia la popa si ii spune:
– Parinte vi s-a terminat faina de piine.
Popa ii raspunde pe un ton bland duhovnicesc:
– Incorect spus, fata mea, nu se spune vi s-a terminat faina, ci ni s-a terminat faina, pentru ca amandoi mancam din painea framantata din faina. Adevarat?
– Adevarat, sfintite, iertaciune!
In alta zi vine din nou femeia la popa si ii spune:
– Parinte ni s-a terminat vinul!
La care popa, pe acelasi ton bland ii raspunde:
– Din nou ai gresit fata mea. Sau poate ca bei si tu?
– Nu, parinte, pacatele mele, eu nu beau!!
– Pai vezi in cazul asta trebuia sa spui: vi s-a terminat vinul. Ai inteles?
– Am inteles, prea sfintite, iertaciune.
Intr-una din zile popa plivea in gradina, cand menajera observa ca, asa cum statea aplecat, i se rupsesera pantalonii in cur si-atunci ii spuse popii:
– Parinte, vi s-au rupt pantalonii in cur si ni se vede p*la!!!