nu ma dau jos ca mi-e frica

Nu ma dau jos ca mi-e frica

Floricica, o moldoveanca veritabila se marita si pleaca sa locuisca in Ardeal, impreuna cu socrii. Intr-o zi, cand era acasa doar cu ei soacra voia sa zugraveasca bucataria.
– Floricico ar trebui sa zugravim bucataria, dar nu avem bidinea …
– Mama soacra, var avem?
– Avem!
Se duce Floricica la socru si ii taie barba din care face bidinea si zugraveste bucataria.
– Floricico ar trebui sa vopsim si tamplaria, dar nu avem pensula.
– Vopsea ave?
– Avem!
Merge Floricica la socru, ii taie mustratile si face pensule din ele cu care vopsesc tamplaria.
Seara, cand ii vine sotul acasa il gaseste pe taica-su’ urcat in pom.
– Ce faci tata acolo? Da-te jos sa nu cazi, ca esti batran si iti mai rupi vreun os …
– Nu ma dau ma ca mi-e frica!
– De ce tata?
– Ai grija si tu mai copile ca nebunele astea au zis ca fac cozonaci si … n-au oua!